Regulile au reprezentat întotdeauna o modalitate de a coexista. Cu toate dintre ele sunt în regulă până în punctul din care încep să mă îngrădească pe mine sau pe cei din jurul meu.
Ajung să văd oameni care ocolesc un petic de verdeață din simplul motiv că este o bucată de metal cu o dungă roșie pe ea sau cum alți stau pe mijlocul carosabilului de unii singuri așteptând să obțină permisiunea unui banal sistem de lumini.
Nu vreau să creez un razboi împotriva culorilor, roșul nu are absolut nicio vină pentru semnificația pe care i-am oferit-o și sub care alegem să ne supunem de fiecare dată. Nici nu-mi doresc să se înțeleagă că am vreo simpatie dezvoltată pentru discromați.
Ceea ce vreau să spun este simplu. Deznoadă-ți funiile care-ți sunt strânse în jurul aripilor și zboară în voie. Acum nu îmi spune că te vei apuca să îi tulburi pe alții și că ar fi bine te abți, pentru că nu am să te cred.
Redă-ți libertatea binemeritată și doar zboară!