Cum deschid ușa blocului și mă strecor printre mașinile de pe trotoar mi-se deschide un nou univers în care furia și ura au frâu liber, iar manifestările de frustrare sunt binevenite.
După ce trag o sperietură grozavă pe urma unui boschetar care și-a spart sticla cu bere nu departe de mine, ajung în mașină, rotesc cheia în contact și încep să mă pregătesc pentru a intra pe carosabilul care uneori mă face să cred că nu mai are loc și pentru mine.
Trec între 5 și 7 minute până când îmi asum riscul și calc accelerația până în podea profitând de lipsa experiență a ”boului” care a lăsat atât de mult loc între el și mașina din față încăt am putut să îmi părăsesc locul de parcare a cărui poveste ar putea murdări paginile unui viitor roman.
Ei bine, iată-mă aflat la primul semafor dintr-un lung șir care mă așteaptă în drumul către prăvălie. Prins în interiorul unei cuti de conserve, blocat de alte zeci asemenea-mi din interiorul cărora se pot auzi de la mantre până la înjurături grobiene, în funcție de noroc …
Cam asta e povestea fiecărui bucureștean, de la ieșirea din bloc până la job.
Deloc surprinzător ocupăm cea de-a 3-a poziție în topul celor mai aglomerate orașe europene și locul 11 în lume.
Conform unui studiu al companiei TomTom, lider global în materie de navigaţie şi hărţi, în Bucureşti, cele mai aglomerate perioade ale zilei sunt dimineaţa, când şoferii pierd în trafic cu 89% mai mult timp, şi seara, cu o medie de 94%. În general, bucureştenii pierd aproape 30 de minute blocaţi în trafic, dimineaţa şi seara.
Anul trecut, cea mai aerisită zi pe şosele a fost duminica de 8 aprilie, iar ziua cu cele mai multe blocaje pe străzile din Capitala a fost 5 decembrie. Spre exemplu, miercuri 5 iunie, la ora 14.00 în Bucureşti erau nu mai puţin de 113 blocaje în trafic cu o lungime totală de 76,7 km.
„La noi problema infrastructurii nu a reprezentat o prioritate, nu au fost alocate fondurile necesare iar atragerea de fonduri europene merge extrem de greu. Sunt lucruri ce trebuie făcute imediat, de mâine, însă e o utopie, pentru că nu părem capabili de a realiza priorităţile urgente. Pe termen mediu, adică 2-5 ani, principala prioritate este dezvoltarea transportului în comun, şi în principal material rulant nou. E greu să mai investim bani în aceste tramvaie vechi de 30 de ani. Ca rezultate notabile, singurele de altfel pentru actuala administraţie, sunt achiziţia celor 400 de autocare turceşti şi licitaţia pentru cele 100 de tramvaie noi – rezultate cu cântec, licitaţia a fost contestată iar problemele autocarelor turceşti sunt deja bine cunoscute. Problema este că nu ne trebuie 400 de autocare, ci undeva la 2000. O altă prioritate ar fi adaptarea infrastructurii existente la nevoile reale, adică, benzi pentru transportul în comun, bicilclete, acolo unde e cazul, unde avem bulevarde cu 3 benzi. Ne trebuie şi parcări în cartiere, ca să eliberăm prima bandă ocupată de maşini. La fel de importantă este şi linia de centură, care însă nu rezolvă problema traficului radial, dinspre centură spre centru. Trebuie dezvoltate alternative astfel încât oamenii să-şi lase maşinile acasă, transportul în comun trebuie să devină o alternativă civilizată şi reliable. Actuala adminsitraţie, dincolo de ce am notat, nu a mai dezvoltat nimic. Nu a terminat pasajul de la Nicolae Grigorescu, unde de 2 ani se chinuie cu relocarea liniilor de înaltă tensiune, Virtuţii nu este încă gata deşi au promis asta din 2017, şi nici anul acesta nu va fi pentru că exproprierile nu au fost rezolvate”, a spus Ionuţ Ciurea, vicepreşedinte şi director al Asociaţiei Pro Infrastructură.